Entitatea intenţionează să deducă în scopuri fiscale diferența dintre valoarea livrării și prețul de procurare a bunurilor, valoarea de comercializare a cărora a fost mai mica decît prețul de procurare a bunurilor. Urmează de stabilit dacă este în drept să facă acest lucru?
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.
Totodată, în conformitate cu prevederile pct. 39 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 30 ianuarie 2008, cheltuielile ordinare și necesare reprezintă cheltuieli caracteristice pentru gestionarea anumitor activități de întreprinzător, fără de care este imposibil de a face business, care sunt definite atît cu indici calitativi, cît și cu indici cantitativi.
Conform prevederilor art. 30 din Codul fiscal, nu sunt restricții privind deducerea cheltuielilor, în cazul în care valoarea bunurilor comercializate este mai mică decât prețul de procurare a acestora.
De asemenea, nu sunt restricții nici la cuantumul acestor cheltuieli.
Prin urmare, entitatea urmează să raporteze la cheltuieli diferența dintre valoarea livrării și prețul de procurare a bunurilor. Ulterior suma respectivă va fi dedusă la aprecierea obligațiilor la impozitul pe venit conform modului general stabilit.
Abonează-te la Tax Expert
