În rândurile de mai jos vom relata ce reprezintă vizita fiscală şi care sunt aspectele de bază ale efectuării aceteia, ţinând cont de prevederile legislaţiei în vigoare.
Potrivit prevederilor art. 134 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, organul fiscal şi funcţionarul fiscal au dreptul să efectueze vizite fiscale.
Prin ordinul IFPS nr. 129 din 24.02.2015 (publicat în Monitorul Oficial nr. 139-143 din 05.06.2015) au fost aprobate Indicaţiile metodice privind efectuarea vizitelor fiscale.
Astfel, potrivit prevederilor Indicaţiilor metodice, vizita fiscală constituie un procedeu de instruire a contribuabililor şi este un instrument de preîntâmpinare şi prevenire a posibilelor încălcări ale legislaţiei fiscale.
Vizita fiscală nu constituie un element al controlului fiscal, dar reprezintă o măsură de promovare a conformării voluntare a contribuabilului la respectarea legislaţiei în vigoare, respectiv, în cadrul acesteia nu se calculează obligaţii fiscale şi nu se aplică sancţiuni.
Vizita fiscală se efectuează la iniţiativa organului fiscal, în baza analizei riscurilor prezente în activitatea contribuabilului pentru administrarea fiscală, dar poate fi efectuată şi la solicitarea contribuabilului.
Vizita fiscală se efectuează la sediul contribuabilului, după caz, la subdiviziunile acestuia luate la evidenţa sa.
La efectuarea vizitelor fiscale, de regulă, participă un singur funcţionar fiscal. Ordinar, durata vizitei fiscale se stabileşte de o singură zi şi se efectuează în orele programului de lucru al contribuabilului, în concordanţă cu regimul de lucru al organului fiscal.
Este de menţionat că în cadrul vizitei fiscale nu se ridică documente.
Vizita fiscală la contribuabilii nou-înregistraţi se efectuează ulterior termenului prezentării primei dări de seamă fiscale, cu excepţia cazurilor în care efectuarea acesteia este solicitată de către contribuabil.
Vizită fiscală se efectuează în temeiul unei delegări în vizită fiscală, care atestă împuternicirea funcţionarului fiscal şi este semnată de către conducerea organului fiscal respectiv. Forma şi conţinutul delegării se stabileşte în conformitate cu Anexa nr. 1 la Indicaţiile metodice privind efectuarea vizitelor fiscale.
Delegarea în vizită fiscală se întocmeşte într-un exemplar, care se anexează la raportul de efectuare a vizitei fiscale. Evidenţa vizitelor fiscale se stabileşte de către Serviciul Fiscal de Stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 71-XVI din 22.03.2007 „Cu privire la registre”.
La solicitarea contribuabilului, funcţionarul fiscal va elibera acestuia o copie a delegării în vizită fiscală.
Vizita fiscală implică în sine următoarele măsuri:
1) acordarea de sprijin explicativ-consultativ privind aplicarea legislaţiei fiscale;
2) stabilirea datelor de ordin general despre activitatea contribuabilului;
3) identificarea deficienţelor şi prevenirea acţiunilor ilegale.
În procesul vizitei fiscale funcţionarul fiscal întreţine o conversaţie cu conducerea agentului economic pe marginea respectării obligaţiilor fiscale şi constată datele de ordin general despre activitatea contribuabilului.
Funcţionarul fiscal se informează multilateral despre contribuabil, face cunoştinţă cu conducătorul, contabilul-şef, după caz, cu fondatorii, cu alţi angajaţi ai entităţii, genul de activitate practicat, specificul procesului de producţie, partenerii de afaceri, politica de contabilitate, starea organizării contabilităţii, corectitudinea primirii şi ţinerii documentelor de strictă evidenţă etc., respectiv concluzionează despre viabilitatea activităţii contribuabilului.
Astfel, vizita fiscală se efectuează în vederea acordării de asistenţă şi sprijin contribuabilului, prin informarea despre prevederile legislaţiei fiscale şi actelor normative în vigoare, prin explicarea corectitudinii aplicării acestor reglementări, precum şi în scopul prevenirii eventualelor lacune şi erori în activitatea contribuabilului şi înaintarea recomandărilor de remediere şi neadmitere a acestora.
Totodată, vizita fiscală rezidă în observarea directă a modului de desfăşurare a activităţii contribuabililor, colectarea de către organul fiscal a informaţiilor ample, complete şi corecte despre activitatea acestora, în scopul excluderii ulterioare a oricărui risc de pseudoactivitate de întreprinzător şi evaziune fiscală prin înregistrarea unor întreprinderi pe adrese neveridice; gestionarea întreprinderilor de către persoane neautorizate; activitate ilicită; tăinuirea obiectelor impozabile etc.
În cadrul vizitei fiscale, funcţionarul fiscal răspunde la întrebările puse de către contribuabil la obiectul respectării legislaţiei fiscale, inclusiv drepturile şi obligaţiile acestuia, tipul şi termenele de prezentare a dărilor de seamă fiscale aferente activităţii, alte aspecte ce vizează modalitatea aplicării legislaţiei fiscale.
În acest sens, funcţionarul fiscal:
a) va explica prevederile legislaţiei fiscale în vigoare şi altor acte normative aferente explicării acestora, care vizează activitatea contribuabilului;
b) va prezenta informaţii referitoare la serviciile oferite de către Serviciul Fiscal de Stat contribuabilului;
c) va familiariza contribuabilul cu portalul servicii.fisc.md şi principalele opţiuni ale acestuia – baza generalizată a legislaţiei fiscale, informaţiile care sunt publice şi pot fi vizualizate etc.
d) va examina respectarea de către contribuabil a prevederilor legislaţiei în vigoare privind dispunerea de autorizaţii/licenţe necesare desfăşurării activităţii de întreprinzător, dispunerea de maşini de casă şi control;
e) va răspunde verbal sau în scris (în Raportul vizitei fiscale) la întrebările puse de contribuabil;
f) va prezenta, faţă de specificul activităţii contribuabilului şi constatărilor în cadrul vizitei fiscale, recomandările de rigoare privind neadmiterea eventualelor încălcări şi deficienţe.
În cazul apariţiei unor subiecte dificile, la care funcţionarul fiscal în cadrul vizitei fiscale nu are un răspuns clar, acestea se notează în raportul privind vizita fiscală, la poziţia „Note”, ulterior, în termenul prevăzut de legislaţie, fiind acordat un răspuns în scris privind soluţia respectivă.
În cadrul vizitei fiscale, prin stabilirea a datelor de ordin general despre activitatea contribuabilului, se subînţelege constatarea:
a) amplasării sediului contribuabilului şi a subdiviziunilor structurale;
b) datelor privind persoanele cu funcţii de răspundere care gestionează activitatea contribuabilului;
c) respectării ţinerii evidenţei contabile conform prevederilor legale şi a politicilor de contabilitate;
d) deţinerii de către persoanele cu funcţii de răspundere a informaţiilor despre activitatea contribuabilului, confirmarea gestionării acesteia şi recunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor sale corespunzătoare;
e) genului(rilor) de activitate real practicat(e);
f) dispunerii de autorizaţii/licenţe, alte acte permisive ce permit activitatea;
g) numărului de personal angajat şi a salariului mediu calculat;
h) dispunerii de active (clădiri, depozite, mijloace de transport, terenuri etc.);
i) completării registrelor de livrări/procurări, registrului maşinii de casă şi control;
j) altor informaţii relevante.
La constatarea datelor de ordin general despre activitatea contribuabilului se are drept scop stabilirea veridicităţii datelor şi informaţiilor prezentate de contribuabil organului fiscal şi preîntâmpinarea, din faza iniţială, a eventualelor derogări de la actele legislative şi normative în vigoare.
Vizita fiscală, iniţiată de către organul fiscal, se efectuează la contribuabilii selectaţi în baza criteriilor de risc identificaţi de Serviciul Fiscal de Stat, care pot fi:
a) înregistrarea pe adresa juridică a contribuabilului a mai multe entităţi;
b) schimbarea componenţei fondatorilor (prioritar 100%) şi a conducătorului;
c) prezentarea neregulată a dărilor de seamă fiscale;
d) prezentarea frecventă sau numeroasă a dărilor de seamă fiscale corectate pe parcursul anului de gestiune;
e) solicitarea unui număr mare de facturi fiscale în raport cu volumul livrărilor;
f) comercializarea mărfurilor cu ridicata fără a dispune de depozite;
g) înregistrarea unui număr mare de conturi bancare deschise în mai multe instituţii financiare, în special valutare;
h) înregistrarea timp de 2 ani consecutivi a pierderilor;
i) achitarea neînsemnată sau lipsa achitării impozitelor şi taxelor, înregistrînd livrări semnificative;
j) nereflectarea, reflectarea cu întârziere, corectarea facturilor fiscale în Registrul General Electronic al Facturilor Fiscale;
k) înregistrarea livrărilor semnificative în raport cu fondul de salarizare;
l) declararea numărului mic de salariaţi în comparaţie cu volumul de livrări efectuate;
m) raportul semnificativ dintre salariul mediu pe entitate şi indicatorul mediu pe ramură;
n) documentarea tranzacţiilor cu întreprinderi ce întrunesc indici de pseudoactivitate;
o) conducătorul entităţii economice trezeşte unele suspecţii – este o persoană în etate sau prea tânără;
p) conducătorul sau fondatorii entităţii economice au figurat în calitate de conducători, fondatori la alte entităţi şi/sau figurează drept conducători, fondatori la entităţiile care:
practică acelaşi gen de activitate;
nu prezintă dări de seamă fiscale;
prezintă o pondere nesemnificativă a achitărilor la buget;
q) procurări de mărfuri şi servicii de la furnizorii anterior anulaţi în calitate de subiecţi ai impunerii cu TVA;
r) divergenţe în datele Declaraţiilor privind TVA şi declaraţiile vamale;
s) migrarea în raza de deservire a altui inspectorat fiscal de stat teritorial.
În cazul în care, în procesul de efectuare a vizitei fiscale, contribuabilul, sub diferite pretexte, nu prezintă documentele de ordin general, solicitate de funcţionarul fiscal, acest fapt se va califica ca factor de risc, prin urmare organul fiscal va decide asupra efectuării controlului fiscal şi/sau instituirea postului fiscal.
După finalizarea vizitei fiscale funcţionarul fiscal perfectează raportul privind efectuarea vizitei fiscale, pe foi simple, format A4, în care se consemnează datele/faptele constatate şi subiectele discutate în cadrul vizitei fiscale.
Raportul de efectuare a vizitei fiscale se întocmeşte în 2 (două) exemplare, primul se păstrează la organul fiscal, iar al doilea exemplar se înmânează contribuabilului, sub semnătura de primire. Raportul de efectuare a vizitei fiscale se semnează de către funcţionarul fiscal, conducătorul şi contabilul-şef al contribuabilului.
În raportul de efectuare a vizitei fiscale se reflectă următoarele poziţii:
a) numele, prenumele, funcţia inspectorului care a efectuat vizita fiscală;
b) numărul şi data delegării în vizită fiscală;
c) denumirea contribuabilului supus vizitei fiscale;
d) codul fiscal;
e) data începerii şi finalizării vizitei fiscale;
f) datele de ordin general despre activitatea contribuabilului;
g) întrebările adresate de către contribuabil şi răspunsurile oferite de către funcţionarul fiscal;
h) concluzii şi propuneri.
Aspectul general al Raportului de efectuare a vizitei fiscale se stabileşte în conformitate cu Anexa nr. 2 la Indicaţiile metodice privind efectuarea vizitelor fiscale.
Abonează-te la Tax Expert
